Cunoscute sub felurite denumiri precum ,,rugi'' - ,,cruci la răscruci'' - ,,răstigniri'' - ,,lemne'' în diferite locuri țară, troițele se construiesc la răscrucea drumurilor, la capetele de poduri, lângă fântâni ori la hotarul dintre vecini pentru buna lor înțelegere. Din lemn sau din piatră, ele pot fi găsite pe tot teritoriul României și nu numai, cele mai vechi din țară aflându-se în județul Buzău.
Cea mai veche cruce descoperită de cercetătorii de la Muzeul Țăranului Român pe teritoriul buzoian este una de la 1837, din piatră, cu inscripție chirilică. Cercetătoarea Lila Passima spunea:
,,Oamenii(din locurile Buzăului) ne povesteau că lăsau şi pâine, şi brânză, uneori fructe. Noi am găsit găleţi cu apă, căni şi fântâni. Am găsit troiţe din 50 în 50 de metri, dar şi în interiorul gospodăriei, fixând limitele acesteia undeva, între garduri. Găseam de cele mai multe ori troiţa ca un fel de chivot al casei, un fel de machetă a acesteia".
Deși ridicarea troițelor este o tradiție necreștină la origine, de-a lungul timpului aceste troițe au fost creștinate căpătând formă de cruce și servind chiar ca locuri de cult.
„Pe timpurile mai vechi decât domniile noastre, până și bisericile de lemn erau foarte rare. Atunci, în jurul unei astfel de cruci se făcea toată slujba. Ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic” - Nicolae Iorga
Aceste cruci la răscruci sunt însoțite de numeroase obiceiuri în diferite locuri ale țării, spre exemplu, în comunele Aninoasa, Hurezani, Plopșoru, Licurici, Vladimir și nu numai se găsesc așanumitele ,,cruci de jurământ'' sau „casa sufletului“, iar sătenii spun că se pun pe marginea drumului sau în copaci. Aceștia cred că sufletul, după ce iese din trup, „se plimbă“ prin locurile cunoscute timp de 40 de zile, după care se înalță la cer, iar în umblarea sa vine și se odihnește la crucea de lemn, de jurământ. De aceea, bătrânii spun că ea este „casa sufletului“.
În Transilvania slujba în cinstea eroilor se oficiază de la un an la altul la altă troiţă. La Sibiel, judeţul Sibiu, există un obicei special la Înălţare: „înconjurarea crucii de Ispas“ („înconjurarea Sfintei Cruci“) de către fete şi băieţi, de toate vârstele. Fetele se îmbracă în costume tradiţionale, iar băieţii vin călări pe beţe împodobite cu flori şi clopoţei. Înconjoară troiţele şi icoanele de trei ori şi fredonează un cântec special: „Sfântă cruce,/ Nu te duce,/ Că vin junii cu cai buni/ Şi fete mari cu cununi/ Şi preoţi cu rugăciuni“. Aceștia primesc în schimb bani după care urmează momentul fetelor şi al flăcăilor mari, care înconjoară la fel, de trei ori, troiţa. Un muzicant acompaniază cântecul fetelor. Peste tot în Ţara Făgăraşului, sătenii aduc la troiţe, de Înălţare, cununi din spice, pentru a fi binecuvântate de preot.
În satele din județul Buzău, în locul unde se face o fântână nouă să se ridice şi o troiţă. I se face acoperiş, chiar căsuţă, se aşază uneori acolo o băncuţă pentru odihnă, în orice caz oamenii se opresc, beau apă, se închină şi merg mai departe, mai uşuraţi parcă de greutatea drumului.
surse - ziarullumina.ro, gds.ro, adevarul.ro, altmarius.ning.com